Jurnal de ghidon (II)

Pregătirile

Pregătirile le-aș împărți în două mari categorii: cea a bicicletei și cea a bagajului. Mai sunt câteva chestii de care ar trebui să țineți cont dacă sunteți genul pesimist și ghinionist cum ar fi o asigurare de călătorie sau furnizarea unor informații cheie apropiaților în caz că aveți de gând să fiți răpit, să faceți infarct sau să rămâneți definitiv la vreo mânăstire.

Transportul și cazarea

Pentru transportul bicicletei cu avionul, bicicleta trebuie împachetată în mod profesionist de cineva care se pricepe. Asta dacă vreți să ajungă în siguranță la destinație. Ea va ajunge în final într-o cutie de carton de dimensiuni variabile cu roțile dezumflate, pedalele desfăcute, roata din față scoasă și ghidonul deșurubat. Dacă vă întrebați de ce trebuie dezumflate roțile, acest lucru se face din motive de presiune atmosferică, bicicleta nu e protejată în cala avionului ca urechile voastre care pocnesc la decolare/aterizare. Mai mult decât atât, băieții care se ocupă cu împachetatul vor avea grijă și de alte elemente, protejând, de exemplu, discurile și plăcuțele de frână cu diverse dispozitive de plastic. Nu mi-am bătut capul prea mult, am apelat la cei de la BikeXpert să facă acest lucru.

Dacă aveți norocul să călătoriți cu Air France la ducere, veți plăti 50 de euro pentru tot traseul (2 segmente). Transportul bicicletei nu se poate plăti în avans, însă trebuie să rezervați spațiu pentru ea, plata o veți face direct la check-in. Dacă aveți ghinionul să călătoriți cu Tarom, tariful este de 100 de euro pe segment, deci vă va costa 200 de euro. Motiv pentru care, la întoarcere, profitând de prezența masivă a românilor în Spania, am apelat la Atlassib să-mi trimit bicicleta și bagajele acasă cu 1,5 euro/kg, plătind în total 43 de euro. Depinzând de orarul curselor, pachetele ajung la autogara Filaret în maxim o săptămână.

Cazare nu este nevoie să rezervați, decât poate în prima și ultima zi, pentru a vă pregăti de plecare sau revenire. Găsiți pe drum cazare între 5 și 20 de euro/noapte, depinde de numărul de persoane cu care vreți să dormiți în cameră sau de facilitățile de care aveți nevoie. Voi reveni în mai jos cu detalii legate de cazare pe El Camino. Dacă sunteți genul care își mănâncă de sub unghii, puteți în unele locuri să dormiți gratis sau poți să-ți iei neoprenul cu tine și să dormi în aer liber.

Pregătirea bicicletei

Bicicleta mea avea 4 ani si peste 4000 de km de utilizare majoritară în oraș (adică borduri multe), așa că am dus-o la BikeXpert să-și dea ei cu părerea. Părerea lor a fost că trebuie să-i schimb furca, pinioanele spate, ambii butuci și lanțul, lucruri asupra cărora nu am obiectat.

Pe lângă pregătirea tehnică, mi-am transformat-o oarecum din MTB în bicicletă de touring prin mici modificări cum ar fi:
- cauciucuri de șosea Maxxis Overdrive
- un portbagaj destinat special MTB cu frână pe disc;
- coburi rezistente la apă Ortlieb Back Roller Classic;

Pe lângă acestea, am făcut o vizită la Decathlon de unde am achiziționat tot felul de nimicuri cum ar fi: bidon de apă izoterm, geantă de șa, geantă de cadru. Multe chestii necesare le aveam deja cum ar fi computerul de bord, unelte sau pompă.

In bagaj am pus patru camere de schimb (de care n-am avut nevoie, din fericire), două kit-uri de reparat camere și cam atât legat de bicicletă.

Ca să nu car încălțari inutile cu mine, mi-am schimbat pantofii SPD care erau de șosea, cu unii MTB care acoperă plăcuțele integral: Cube All Mountain.

Recomand următoarele accesorii de montat:

• Far față;
• Lumină spate;
• Claxon (obligatoriu în Spania);
• Computer de bord
• Ochi de pisică la roți
• Protecție pinioane pedalier.
• Pedale SPD hibride;
• Un cric sănătos.

Dacă mergeti pe șosea și aveți un MTB, bagați fără milă o presiune de peste 4 bari în roți. Frânele pe disc sunt, în opinia mea, neapărat necesare, însoțite de niște discuri și plăcuțe de frână de calitate, nu faceți rabat, veți avea nevoie de ele.

Pentru porțiunile off-road, o furcă cu amortizare reglabilă este neapărat necesară. O unealtă multifuncțională, șuruburi de diverse dimensiuni, zale de lanț, e bine să le aveti la voi.

Pregătirea bagajului

Deși am consultat nenumărate surse de informație, nu mi-am luat la mine chiar bagajul care trebuie; am avut în total vreo 16 kg de bagaj, din care cel puțin 5 kg au fost inutile. Cele 16 kg, dublând greutatea bicicletei le-am simțit din plin la fiecare urcare. Mai jos lista completă, poate ajută pe cineva când mai pleacă la drum. Elementele tăiate sunt cele care s-au dovedit fără de folos:

Îmbrăcăminte

• Echipament de ciclism (tricou + pantaloni scurți + șosete + mănuși fără degete) x 2;
• Pantaloni lungi de ciclism;
• Tricou cu mânecă scurtă x 3 (2 inutile);
• Bluză groasă cu mânecă lungă;
• Pantaloni scurți x 2;
• Pantaloni lungi x 1;
• Tricou cu mânecă lungă;
• Geacă de ploaie;
• Șosete x 4;
• Chiloți x 4 (2 inutili);
• Slipi genul budigăi;
• Papuci de casă;
• Pantofi sport;
• Vestă reflectorizantă;
• Cagulă;
• Ochelari de ciclism;
• Cască;

Accesorii

• Sac de dormit;
• Cearceaf;
• Prosop;
• Briceag elvețian;
• Linguriță și furculiță;
• Brichetă x 3;
• Chibrite;
• Lămpaș;
• Baterii;
• Chingi;
• Ace de siguranță;
• Cârlige de rufe;
• Dopuri de urechi;

Îngrijire

• Periuță și pastă de dinți;
• Cosmetice gen spray, antitranspirant, parfum
• Cremă de gălbenele;
• Pudră de talc;
• Săpun;
• Detergent;
• Lamă + spumă de ras;
• Pieptăn;
• Șervețele umede;
• Șervețele
• Unghieră;

Prim ajutor

• Betadină;
• Fașă;
• Plasturi;
• Antibiotice;
• Medicamente anti-inflamatorii;
• Medicamente anti-cufureală;
• Plasturi anti-bășici;
• Autan;
• Vitamine;

În funcție de bolile sau simptomele pe care știți că le aveți, puteți lua alte medicamente sau cosmetice. Eu am probleme cu sinusurile și - bineînțeles - cu capul, așa că la listă am adăugat Parasinus și Fasconal. Din fericire nu am avut nevoie de niciun medicament, dar e bine să fii pregătit. De asemenea, port lentile de contact, așa că mi-am luat lentile de rezervă, lichid și lacrimi artificiale.

Având în vedere incidența ridicată a rabiei la lilieci in Spania, este bine să urmați o schemă de vaccinare împotriva rabiei. Eu m-am trezit prea târziu și nu am mai avut când să o fac, dar până acum n-am mușcat pe nimeni. Mai mârâi din când în când, dar îmi spune nevastă-mea "Șezi!" și mă liniștesc.

Electronice

Eu am avut la mine multe nebunii; în funcție de nivelul de geek la care ați ajuns, puteți opta pentru mai multe sau mai puține. Mie mi s-a luat după primele zile, am folosit tehnologia la minim, am preferat să scriu cu stiloul în jurnal în fiecare seară. Chiar și fără navigație vă veți descurca de minune.

• Telefon (preferabil cu aplicații de navigare și informare) cu un plan tarifar de voce și internet în roaming avantajos;
• Baterie externă;
• Încărcător multi-device;
• Memorie suplimentară;
• Cameră video
• Cabluri USB x 5
• Tabletă/laptop de mici dimensiuni;
• Ceas de mână conectat cu telefonul.
• Stickuri USB x 3

Altele

• Dacă sunteți fumător înrăit, optați pentru tutun la pungă și învățați să rulați țigări. În această formă, ocupați mai puțin loc în bagaj.
• O sfoară e binevenită să aveți unde usca rufele.
• O bucată de sârmă; nu știu de ce;
• Deși veți primi informații și pliante mai mult decât suficiente când porniți la drum în Saint Jean Port du Pied, recomand achiziționarea unui ghid actualizat - Miam-miam-dodo care este un ghid generalist și Bicigrino - ghidul pentru bicicliști.
• Un ulei de lanț dacă prindeți ploaie pe drum;
• Lipici;
• Bandă adezivă;
• Cafea instant.

Ce am uitat să iau la mine

Bineînțeles, în bagaj am uitat să includ echipamente necesare pentru vremea rea, nu îmi închipuiam că voi avea două zile cu ploaie torențială și temperaturi sub 10 grade. În consecință, după ce am fost în pragul hipotermiei, am oprit la un magazin de articole sportive de unde mi-am cumpărat:

• Geacă impermeabilă;
• Pantaloni impermeabili;
• Șapcă impermeabilă;
• Protecții impermeabile pentru pantofi;
• Mănuși din cauciuc cu degete;
• Pelerină de ploaie;
• Protecție pentru rucsac;
• Protecție pentru cască;

Ce am pierdut

Din neatenție mi-am pierdut bricheta, iar ploaia de care vorbeam mai devreme mi-a transformat telefonul în obiect de decor. În consecință, încercați să dublați accesoriile care nu ocupă mult loc. De exemplu un telefon rudimentar este binevenit să-l aveți de rezervă, altfel cei de acasă vor fi îngrijorați că nu dați vreun semn de viață. Am pierdut, de asemenea o plăcuță SPD de la unul din pantofi (de aceea vă recomandam mai devreme pedale hibride).

Cum comunic?

Ultima oară când am verificat, româna nu era o limbă de circulație internațională, așa că vă trebuie cel puțin câteva exerciții de limba engleză. Cu toate acestea, puteți avea surpriza ca în cătunele mai îndepărtate să nu vă ajute decât spaniola sau franceza; învățați noțiunile de bază din aceste două limbi (referitoare la bicicletă, călătorii, cazare, mâncare), în special concentrați-vă asupra spaniolei. Eu vorbesc engleza și franceza, am câteva noțiuni de spaniolă și am supraviețuit. Suprinzător, dacă știți franceză, aveți șanse mai multe să vă descurcați în Spania decât cu engleza.

Am întâlnit șase români în Spania (din care unul nu a vrut să recunoască și doi erau cerșetori din națiunea înlocuitoare, prin fața bisericii), deci nu vă bazați pe o interacțiune masivă cu conaționalii.

Pe unde circul?

Părerea mea este că nu ai cum să termini traseul exclusiv offroad în două săptămâni. Sunt porțiuni imposibil de abordat cu bicicleta (bolovani, scări), riști să faci foarte multe pene și îi deranjezi pe cei care fac drumul pe jos, uneori acesta este extrem de îngust. De aceea am preferat de multe ori șoseaua în locul drumului original, chiar dacă aceasta ocolea cu mulți kilometri.

Atât șoferii spanioli, cât și cei francezi sunt extrem de civilizați. Sau la ei asta e normalitatea. Eu venind din traficul bucureștean unde respectul față de bicicliști tinde spre zero, am fost surprins să văd că te depășesc pe contrasens, pur și simplu opresc dacă nu pot depăși sau te așteaptă să-ți dea prioritate în intersecții sau giratorii de la mare depărtare. Am fost claxonat numai din spirit de încurajare. De piste de biciclete nu am avut parte decât prin orașe, însă marginea drumului, atât în Spania, cât și în Franța este suficient de lată (> 1 m) ca să poți circula în siguranță. Franța face un pas mai departe, vei găsi semne de circulație informative pe marginea drumului cu elevația, distanța exprimată în km și în ore până la cea mai apropiată localitate.

Respectă regulile de circulație pe șosea ca și când ai fi cu mașina și nu vei avea nicio problemă. Dacă nu ai carnet, o lectură sumară a codului rutier este binevenită. Circulă cât mai aproape de marginea dreaptă a drumului, poartă echipament reflectorizant noaptea, semnalizează schimbarea direcției de mers sau oprirea cu ajutorul mâinilor, șoferii se bazează pe aceste semne, mai ales în giratorii.

Dacă mi se strică bicicleta?

Dacă nu te pricepi, exersează acasă operațiuni de bază cum ar fi vulcanizarea sau schimbarea unei camere, desfă și pune la loc diverse elemente, reglează schimbătorul de viteze, familiarizează-te cu uneltele pe care le vei avea la dispoziție.

În orașe vei găsi cu siguranță magazine specializate și centre de reparații (Talleras de bicicletas), dar trebuie să ai grijă la programul lor de funcționare. În general acestea nu sunt deschise între 13:00 și 17:00 când spaniolii au bunul obicei să își facă siesta. Sâmbăta sunt deschise până la prânz, iar duminica deloc.

În unele orașe există stații de reparat biciclete (un simplu stâlp) unde poți să-ți umfli roțile sau ai diverse șurubelnițe sau inbus-uri la dispoziție legate cu un cablu. Majoritatea adăposturilor au loc special pentru biciclete unde o poți ține în siguranță peste noapte, iar atunci când ai o problemă, poți cere ajutorul celorlalți bicicliști de pe drum fără excepție.

În cazuri extreme, vei găsi la adăposturi pliante cu servicii de transport de biciclete până în cel mai apropiat oraș. Ghidul pe care l-am recomandat mai sus conține deja astfel de informații.

Unde dorm?

În Saint Jean Pied du Port vei primi o listă cu locurile unde poți dormi. Această listă conține informații esențiale despre aceste locuri cum ar fi: dacă acceptă biciclete, între ce ore sunt deschise, dacă au bucătărie, dacă au spălătorie, dacă au cuptor cu microunde, prețul, câți kilometri mai sunt până în următoarea localitate și multe altele.

Sunt în total patru categorii de cazare, în funcție de buget și dotări.

• Adăposturile parohiale. Acestea sunt teoretic gratuite, dar orice donație este apreciată, de obicei se lasă cam 5 euro.
• Adăposturile municipale. Acestea sunt subvenționate de primăriile locale, costă între 5 și 10 euro.
• Adăposturile private. Acestea au condiții ceva mai bune decât precedentele, dar costă între 5 și 12 euro.
• Pensiuni, case rurale sau ho(s)teluri. Prețurile încep de la 15 euro. Spaniolii nu au margarete la pensiuni, însă nu te aștepta la condiții similare cu cele din România. De exemplu, inclusiv la pensiuni există posibilitatea de a avea camere de 5 paturi și baie comună.

În cazul adăposturilor (Albergues) vei înnopta într-un dormitor cu paturi cel mai des suprapuse, numarul lui variind între 10 și 200. Există și camere de un pat, două, trei însă acestea sunt excepții. Pe lista pe care o primești la plecare sunt precizate aceste informații. Accesul în adăposturi este permis numai dacă ai carnetul de pelerin pe care îl obții în Saint Jean Pied du Port.

În adăposturile parohiale sau municipale, va trebui să părăsești incinta la 7 - 7:30. Acestea sunt întreținute de voluntari și ei trebuie deja să se pregătească pentru următorul val de pelerini, deci au nevoie de timp să facă curat.

Toate adăposturile au o bucătărie, toalete, sală de dușuri, un bar, un loc de socializare, dotări de bază, dar nu te poți aștepta la vreo intimitate.

Ca să nu rămân fără loc peste noapte, eu procedam așa: pe la ora 16:00 ma opream la o cafea, estimam cam câți kilometri mai fac în următoarele 3 ore în funcție de elevație și condițiile atmosferice și începeam să sunt la adăposturile din listă  +/- 5 km să rezerv un pat. Dacă nu găseam, apelam la ghidul de mai sus și căutam cazare la pensiuni sau case rurale. Am stat și la hotel din motive de snobism o dată și din motive de hipotermie a doua oară, dar atunci am folosit booking.com. La fel ca mai sus, dacă stai la hotel în Spania, condițiile la același număr de stele sunt sub cele din România, să nu ai alte așteptări.

Ce distanță trebuie să pedalez zilnic?

Asta este o întrebare tâmpită. Întrebarea mai puțin tâmpită este "Câte ore trebuie să pedalez zilnic?". Aici depinde de fiecare. Au fost zile în care am mers 40 de km și zile în care am mers 110 km. Totul depinde de elevație, tipul drumului și condițiile atmosferice. Și de condiția voastră fizică. După trei zile de pedalat, eu mi-am intrat într-un oarecare ritm: plecam pe la 9:00 și mă opream pe la 19:00, Nu pedalam însă 10 ore legate, mai făceam pauze pe drum, mai mâncam la prânz, mai beam o cafea; în medie să zicem că eram sus pe bicicletă 5-6 ore pe zi.

Ce mănânc?

Dacă îți vei închipui că vei slăbi, te înșeli amarnic. Eu am mâncat ca un porc fiindcă altfel nu puteam să duc drumul la capăt. Chiar mi-am permis din când în când bombe calorice gen Twix și Snickers. Eu sunt gurmand, manânc de plăcere, nu neapărat de foame. Dimineața mâncam o cafea și multe țigări, pe la 10:00 un croissant cu un pahar de lapte la primul bar ieșit în cale. Pe la 14:00 fie mă opream și băgam un plato combinado (de obicei un antricot de vită, un ou si cartofi prăjiți), fie mâncam câmpenește un jamon, o brânză și o baghetă luate în prealabil de la supermarket.

Seara, băgam de obicei un meniu "pelegrino" la unul din adăposturi sau restaurante. Acesta costa între 9 și 12 euro si consta cel mai des în niste spaghete sau salată la primul fel, porc sau vită la al doilea, diverse dulcegării la desert; în rest, pâine, apă și vin roșu dubios de bun cât poți duce.

Pe lângă toate acestea, mă hidratam mai des decât trebuie cu bere. Dacă interesează pe cineva, preferatul meu era jamon-ul, cârnatul chorizzo și antricotul de vită în sânge.

E sigur? 

În principiu da. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fii atent. La adăposturi nu cred că îți va fura cineva ceva, poți avea încredere în ceilalți pelerini. În orașe, plimbă bicicleta mereu după tine sau dacă intenționezi să faci o plimbare pe jos, indiferent cu ce o legi, păstreaz-o în câmpul vizual. A fost o singură crimă în istoria recentă - în martie anul acesta. Mereu e cineva pe drum, în zonele cu potențiale probleme, poliția patrulează de zor.

Trebuie să cred în Dumnezeu/Allah/Monstrul de spaghete?

Nu. Deși la origini acest drum este un pelerinaj religios, vei întâlni foarte puțini oameni pe drum din acest motiv. Indiferent de părerile tale, fii respectuos cu ceilalți, toleranța este cuvântul cheie. La final, chiar vei completa un formular statistic în care trebuie să precizezi inclusiv motivul pentru care ai ales să mergi pe Camino. Nu este adevărat ce scrie pe Wikipedia: indiferent de motiv, vei primi același certificat în limba latină la finalul drumului în Santiago. 

Cum plătesc?

De obicei în numerar, mai ales când e vorba de sume mici. Multe adăposturi, baruri și restaurante acceptă plata directă cu cardul, însă nu știi niciodată unde te duc pașii. În orice sat mai răsărit vei găsi un ATM, dar nu în toate.

Mai îmi trebuie ceva?

Curaj. Voință. Tupeu. Învață să socializezi în afara Facebook, oamenii se ajută între ei pe Camino, discută, dezbat idei. Dacă am rămas cu ceva din această călătorie este tocmai multitudinea de persoane și culturi cu care am interacționat. Aruncă telefonul; serios, aruncă telefonul; sau, cel puțin, închide-l și bagă-l undeva la fundul bagajului să îl găsești cu dificultate.

Data viitoare montăm bicicleta și pornim la drum.